De n-ar fi 366 de zile, o dată din patru, luna iulie ar ajunge pe lângă ianuarie cam în 700 de ani.
Dacă nu m-ar fi chemat Viviana, m-ar fi chemat Daria. Aşa mi-au zis ai mei.
Să nu fi ascultat jazz şi indie, o dădeam la sigur pe manele, folk sau heavy metal.
Fără un chef nebun de cărţi, m-aş fi uitat în fiecare sâmbătă la "Juan Carlos, care-până-la-urmă-e-fiul-Ernestinei-şi-fratele-pierdut-schimbat-la naştere-al-Luisei-femeia de care e amorezat-vai, ce tragedie". De luni până vineri, aş fi stat lipită de ecran, cu sfertul de suflet la gură, urmărind Ştirile de la ora 5. Joia, printre picăţele şi cafeluţe, m-aş fi uitat la "Guadalupe, pasărea phoenix renăscând din propria-i dramă" şi seara, balsam peste prostie, la "Din dragoste". Apoi, bârfe-n voie prin vecini, răutate în delir.
Dacă nu aş termina în curând o 'şcoală de balet', aş fi mândră-absolventă de Politehnică, cu-o diplomă fluturându-mi şăgalnic pe frunte. Nu că nu s-ar întâmpla la fel cu diploma mea de Litere.
Dacă nu aş urî frigul, aş vrea sa fie iarnă-n fiecare an. Aşa, vreau doar zăpadă.
De nu e alb sau negru, poate fi şi verde, maro, galben sau albastru. Gri, niciodată.
Dacă nu primeam o bursă de studiu în Spania, mergeam la căpşuni. Şi-aşa-mi plac.
Să fi avut un alt gen de umor, mai puţin ironic, aş fi putut râde cu poftă la cea mai banală glumă. Nu am asemenea talent, deci, continuu să-mi schiţez îngăduitor zâmbetele.
De n-ar exista ciocolată, aş bea mai multă Cola. De n-ar exista Cola, aş mânca mai multă ciocolată. De n-ar exista nici una nici alta, m-aş consola cu vată pe băţ, chupa-chups şi gumă Orbit.
Dacă nu mi-ar fi tricotat mama fulare, aş fi purtat căciuli lungite pe gât. Să-mi ţină de cald, în lipsă de cuvânt.
Să nu fi făcut Henri Cartier Bresson aşa poze bune, aş fi furat eu meserie de-undeva, cumva, şi-ajungeam ''ochiul secolului 20'' înaintea lui. Mai am o şansă cu secolul ăsta.
Ahh....şi dacă n-ar face un duet atât de bun domnişoara cu glas suav şi domnul Andrieş...or Lisa Hannigan and Mr. Rice, Damien Rice! [sigh] Nu am pretenţia să le întrec pe Feist sau pe Leigh Nash. Să vedem cum rămâne cu Regina Spektor, Portishead şi Gretchen Parlato :))
Dacă nu m-aş fi născut în Aradul mioritic, poate m-aş fi născut în cel israelit. Oare atunci deveneam un fel de..."mozaic"? :)
Aş fi ştiut acum portugheză mai bine, de nu nimeream 'aşa' o profesoară. Aş fi-nţeles acum mai mult din ce spun ăia în 'Cidade de Deus' sau uneori, în jazz. Ca norocu', a mai rămas o dâră din franceza mea, de-am reuşit să pricep atât de bine şi de-atâtea ori, 'Le Fabuleux destin d'Amélie Poulain'.
De nu m-aş alinta mereu cu lapte îndulcit cu miere, aş lua probabil ceai de roibos. De-aia nu mă angajează-n Cărtureşti la ceainărie: n-am experienţă.
Dacă aş fi fost băiat, m-aş fi plimbat noaptea pe străzi. Aşa, mă plimb doar seara. Şi uneori, doar uneori, e îndeajuns.
Să nu-mi fi plăcut biliardul, m-aş fi înscris la tai-bo [mi-a zis "frumushica_only4u" că e la modă ;)].
Dacă nu ar mai fi lăcrimioare, ne-ar rămâne calele, trandafirii şi margaretele, şi lumea nu ar seziza prea tare că i s-a ştirbit un dram de frumuseţe.
De-aş fi matinală, n-aş plănui să scot lumea din lene şi superficialitate noaptea. Nici dimineaţa nu m-aş cufunda în pernă, cu plapuma spre gât, cerşind o reîntoarcere rapidă-n vis.
Ne-mai-visând cu ochii deschişi prin Timişoara, mă mutam în Sibiu, Braşov sau Sighişoara. Născocesc şi rime uneori, a zis tanti Blandiana că face bine la sănătate.
Dacă nu aş crede în Dumnezeu, aş crede în evoluţionism şi 'big bang', dar atunci nu aş semăna cu o maimuţă. Aş semăna cu o găină.
Să nu fi fost româncă, aş fi scris articolul în tibetana veche.
Atunci, le-ar fi părut la toţi normal ca iulie să fie după iunie, şi niciodată după ianuarie.......
