Jazzul vechi se ascultă când e cald tare afară.

Când patefoanele răsună a jazz vechi,
telefoanele au fire lungi şi răsucite cu dor,
mămicile gătesc supe uşoare, de salată verde,
profesorii ursuzi dau ultimele meditaţii
şi câinii se ascund, morocănoşi, pe sub copaci umbroşi.

Când e cald tare afară,
studenţii visează la valuri şi la nisip fin închis în pumni,
bătrânii singuri joacă table-n parc,
nepoţii urlă isteric de sete,
şi arhitecţii, imperturbabili, desenează.