Open Happiness

O poveste care începe la sala de lectură a bibliotecii şi continuă ani la rând, se dezvoltă frumos şi în 14 februarie (această zi primind o aură specială în cel mai egoist şi neuniversal chip posibil) ajunge la cote înalte (mulţi parapeţi escaladaţi). Cei doi se amuză cu un paintball şugubăţ de 1 mai ne-muncitoresc, se joacă pe rând de-a fotografii, ţes cuvinte din voie bună şi suflet deschis, colindă o mulţime de străzi împreună, înalţă rugăciuni, tot împreună, citesc, râd, plâng şi câteodată, cântă. Foarte des gătesc, din când în când călătoresc, uneori ea îi citeşte, alteori el îi recită. El mai şi pictează, ea mai şi predă. Amândoi visează şi de multe ori crează lumi şi realităţi comune. Niciunul nu aprobă sentimentalismul ieftin, nimeni nu epatează. Ea mai exagerează, el o mai alintă. Câteodată, se distrează uitându-se la filme pe ecrane mici sau mari, o dată, chiar 3D. Acum un an, au băut acelaşi ceai de trandafiri la Cărtureşti, cu ploaia prinzându-i din urmă. Azi, se tot duc la Cărtureşti, de mână. Savurează câte-un mate mexican, glumesc deasupra unui suc de mere şi sunt plini de soare. O dată la câteva luni se întâlnesc cu prietenii dragi de departe şi săptămânal cu cei de-aproape. Cândva, ea l-a tuns. El îi adoră de mult ochii. Uneori, se amuză grozav unul pe seama celuilalt, câteodată se ceartă, ea îl mai critică, el o mai dojeneşte, şi, întotdeauna, se iubesc.